If you worked in any of these countries, you could be due a Tax Refund

Work & Travel in SUA – macar o data in viata !

#TaxTipsUSA #TravelTipsUSA

Numele meu este Madalina, sunt absolventa a Facultatii de Litere, specializarea Traducere si Interpretare Engleza-Germana, si as vrea sa iti descriu in cateva cuvinte experienta mea in SUA.


Totul a inceput cand eram in anul I si impreuna cu alte doua colege de grupa ne-am luat inima in dinti si am inceput vanatoarea de oferte. Am mers la toate agentiile din Iasi pentru a ne informa in legatura cu programul Work&Travel. Trebuie sa precizez ca initial intentia noastra a fost sa lucram intr-o tara din Europa; Marea Britanie sau Germania se numarau printre preferintele noastre. Eram in anul I si nu eram atat de curajoase incat sa traversam oceanul, deci America chiar nu intra in calcul.

 


Imi amintesc ca desi eram destul de hotarata sa plec, pe masura ce mai eliminam o agentie de pe lista deveneam din ce in ce mai descurajata. Majoritatea coordonatorilor de program insistau sa vorbeasca despre programul Work&Travel USA prin viza J1 si in acelasi timp lasand impresia ca nu au oferte in Europa. Astfel a trecut anul I si nu am mai plecat nicaieri.


In anul II de facultate a fost cu totul altceva. Am inceput anul universitar hotarata sa nu mai pierd inca o vara. As fi plecat chiar si singura. Totusi le-am spus colegelor ca m-am decis sa plec in America. Astfel am inceput sa mergem iarasi la diferite agentii si ne-am oprit la Student Travel. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut foarte mult atmosfera degajata din birou, coordonatorii de program erau draguti si inspirau incredere. Chiar si preturile mi s-au parut accesibile. Astfel m-am inscris exact in ziua in care am intrat in birou pentru informatii. Era o zi din octombrie, nu voiam sa-mi ofer sansa de a ma razgandi. Voiam sa imi petrec vara in America!

 


Imi amintesc si acum cat eram de entuziasmata dupa ce am semnat contractul! Practic facusem primul pas spre ceea ce urma sa fie cea mai frumoasa vara din viata mea. Nici macar nu am vorbit cu parintii mei despre intentia mea de a pleca in SUA pana inainte de interviul pentru viza. Exista riscul sa incerce sa ma faca sa ma razgandesc. Le-am spus tot in momentul in care m-am asigurat ca nu ma mai pot opri. Dupa discutii indelungate, mi-au inteles motivele si m-au sustinut. Chiar s-au oferit sa-mi ofere ei banutii de care mai aveam nevoie pentru a nu fi nevoita sa fac imprumutul la banca. Parintii mei sunt minunati!


Timpul trecea, iar eu eram din ce in ce mai nerabdatoare, nici nu ma mai gandeam la altceva decat la vara pe care urma sa o petrec in tara tuturor posibilitatilor. Dat fiind faptul ca era prima data cand plecam in strainatate, de fapt prima data cand lucram, am vrut sa merg la targul de joburi pentru a discuta face to face cu reprezentantul CIEE. Aveam foarte mari emotii. Orele treceau si aveam impresia ca nu o sa mai dau niciodata interviul. In sfarsit, dupa ore de asteptare cu sufletul la gura, eu si prietena mea Roxana am fost invitate sa intram in sala in care avea sa se desfasoare interviul. Pana sa ajungem in fata persoanei care urma sa ne intervieveze, am avut ocazia sa ascultam si alti studenti. Tonul degajat al angajatorilor ne-a facut sa ne linistim putin si sa dobandim mai multa incredere. Interviul propriu zis a fost floare la ureche. Ne-au fost prezentate ofertele de munca, iar noi am ales in unanimitate sa plecam in Lincolnville, Maine. Nu stiam prea multe despre job sau despre locul in sine, insa am fost incantate de faptul ca angajatorul oferea cazare si un salariu atractiv. Aveam nevoie de certitudinea aceasta.
Odata semnat contractul, am iesit de acolo si am sunat toti cunoscutii.

Returnarea medie din SUA pe care o obtinem pentru detinatori de viza J1 este de $800

APLICA AICI


Urmatorul pas a fost interviul la Consulatul SUA din Bucuresti. Am plecat din Iasi inpreuna cu alti studenti si toata noaptea ne-am facut scenarii despre cum credeam noi ca acest interviu s-ar putea desfasura. Trebuie sa marturisesc ca a fost mult mai usor decat mi-as fi putut vreodata imagina. Interviul meu a durat aproximativ 20 secunde. Nici nu am avut timp sa realizez ce se intampla. Cand am iesit din acea cladire simteam ca zbor. Eram atat de aproape incat deja ma imaginam in America.


Urmatoarele luni au trecut in zbor si a venit ziua plecarii. Mi-am luat ramas bun de la familie si prieteni si am urcat in avion cu sperante si visuri. Pana in Paris, unde am avut prima escala, am calatorit impreuna cu alti studenti, insa de acolo fiecare a avut o alta destinatie. Am ajuns in America doar cu Roxana. Ideea ca suntem independente, ca o vara urma sa ne descurcam pe cont propriu ne facea sa ne simtim atat de bine. Angajatorul a venit la aeroport, ne-a prezentat zona, hotelul in care urma sa lucram, colegii. A fost o zi minunata. Tot in prima zi l-am cunoscut si pe Roman, colegul nostru de apartament si cel ce avea sa ne devina prieten. Imi amintesc ca eram impresionata de atitudinea celor de acolo. Pareau foarte prietenosi si dispusi sa ajute. Ma simteam ca intr-o mare familie. Am avut cateva zile de training, zile in care lucram alaturi de o alta colega. In prima dimineata in care am servit micul dejun eram atat de emotionata incat nu reuseam sa leg doua vorbe. Unde mai vorbim ca in cea de-a doua parte a zilei trebuia sa lucrez ca housekeeper si nu stiam nici macar sa fac patul? Nu mi s-a parut a fi un inceput prea promitator desi toti cei de acolo ma incurajau, spunandu-mi ca va fi mult mai bine, sa am rabdare. Insa tocmai asta imi lipsea. Bineinteles, s-a dovedit ca aveau dreptate si ca m-am agitat degeaba. Dupa cateva zile ma comportam ca si cum as fi facut asta toata viata. M-am adaptat extrem de usor, prea usor as putea spune. Totul mi se parea o joaca. Lucram de la ora 7 dimineata pana la 3-4 dupa amiaza, iar apoi aveam timp sa ma relaxez la piscina, in jacuzzi, la sauna, sala de fitness sau sa merg la plaja.

 


Desi era primul meu job si nu prea eram obisnuita cu munca, la numai doua saptamani dupa ce am ajuns acolo si m-am obisnuit cu diferenta de fus orar am inceput sa imi caut second job. Am lucrat o seara ca dishwasher, insa trebuie sa recunosc ca a fost una dintre cele mai urate experiente din viata mea. Conditiile erau deplorabile, iar dupa o seara in culisele acelui restaurant nu am mai mancat fastfood. A doua zi mi-am gasit de lucru la un alt hotel la 5 minute departare de locul in care eram cazata. Proprietara era din Italia si era foarte draguta, desi putin sarita de pe fix. Nu prea avea angajati, asadar avea mare nevoie de noi. Lucram de la 7 a.m. pana la 3-4 p.m. la primul job, iar apoi veneam la hotelul acestei doamne si lucram pana tarziu. Eram epuizate cand terminam. Nu prea mai aveam timp liber, iar vara a trecut atat de repede.

 


Una peste alta, imi e greu sa spun ce mi-a placut mai mult in America. Sa fie oare oamenii extrem de prietenosi si mereu cu o atitudine pozitiva? Oaspetii din diferite parti ale lumii pe care am ajuns sa ii cunosc si chiar sa ma imprietenesc? Serile in care ma uitam la filme si mancam inghetata cu prietenii mei? Zilele de luni in care primeam paycheck-ul? Glumele de la serviciu? Calatoria la New York? Cea de la Boston? Shopping-ul? Excursiile sau pranzul cu colegii? Au fost atat de multe, incat nu pot alege un moment preferat. Insa de un lucru sunt sigura: mi-am facut amintiri si prieteni pe viata.
Sincer, gandul ca trebuia sa ma intorc acasa nu prea ma incanta. Insa a venit acea zi. Ne-am facut bagajele si am plecat hotarate sa ne intoarcem si in urmatorul an.


Zis si facut! Imediat ce ne-am intors acasa ne-am reinscris in program. Am plecat mai tarziu pentru ca trebuia sa sustinem examenul de licenta, insa cei de la hotel au fost extrem de intelegatori. Cand am ajuns din nou in SUA, to cu viza J, ne-au primit cu bratele deschise. Trebuie sa recunosc ca cea de-a doua vara a fost mult mai frumoasa decat ne-am asteptat. Deja cunosteam pe toata lumea, chiar ne-am imprietenit cu multi americani. Tot sezonul am fost in excursii, am luat cina cu familiile si prietenii lor, ne-am incadrat perfect. Imi amintesc ca la un moment dat nici nu mai voiam sa plecam de acolo, simteam ca apartinem acelui loc. Vara aceasta a fost minunata. Am cunoscut atatia oameni deosebiti. Cred ca niciodata nu am fost atat de trista pentru ca merg acasa.


Trebuie sa recunosc ca motivul pentru care m-am intors mai devreme a fost faptul ca am fost angajata la Student Travel. Altfel as fi stat in America pana la sfarsitul lunii octombrie. Singurul meu regret este ca nu am calatorit mai mult. Mi-ar fi placut sa merg pe Coasta de Vest si in Florida... Insa cine stie ce imi rezerva viitorul? Poate ma voi intoarce si voi avea ocazia sa vad si aceste locuri.


Un alt lucru care m-a marcat a fost team building-ul de la Stana. Aici mi-am intalnit colegii si am avut ocazia sa le ascult povestile. Fiecare a impartasit cate ceva din propria experienta si trebuie sa spun ca unele povestiri m-au uimit. Aceasta intalnire m-a facut sa imi intaresc si mai tare convingerea ca Work&Travel este o experienta prin care trebuie sa treci macar o data in viata. Mi-am imbunatatit considerabil nivelul de limba engleza; iar eforturile depuse in Statele Unite, intr-un mediu si o cultura diferite, au scos la suprafata unele dintre cele mai bune calitati ale mele: disciplina, amabilitatea, vointa, dar mai ales increderea ca daca imi doresc ceva cu adevarat pot realiza acel lucru. Am invatat ce inseamna sa fiu responsabila, independenta si m-am integrat intr-un stil de viata diferit. Acest mediu m-a schimbat, sunt mai puternica si mult mai sigura pe mine. Acum stiu ca pot realiza tot ce-mi propun, ca nimic nu poate sta in calea mea si a vointei mele!
De aceea sfatuiesc toti studentii sa plece in SUA. Indrazniti! The power is in your hands!

About The Author

Elena-Madalina Nicuta - Guest Blogger @ Taxback.com @ Taxback.com

Live Chat Help
Elena-Madalina Nicuta - Guest Blogger @ Taxback.com @ Taxback.com in
×